Rezumatul proiectului
În etapa actuală şi în perspectiva nu prea îndepărtată, într-o lume bulversată de competiţia acerbă pentru supremaţie economică, de excese în exploatarea naturii prin aplicarea abuzivă a tehnologiilor perfecţionate, de dezechilibre ecologice cu consecinţe imprevizibile pentru existenţa şi sănătatea organismelor, inclusiv a omului, într-un astfel de complex socio-economic devine imperativă schimbarea concepţiei privind folosirea resurselor naturale şi artificiale, în general şi ale agriculturii în special. Provocările la care omenirea trebuie să răspundă odată cu trecerea în noul mileniu sunt indisolubil legate de creşterea demografică şi necesitatea asigurării siguranţei alimentare, sănătăţii şi dezvoltării durabile. În acest context, suprafaţa de teren necesară supravieţuirii fiecărui om este în continuă scădere, fapt care conduce la necesitatea dezvoltării şi utilizării de tehnologii intensive, consumatoare de energie, care, în final cresc emisiile de gaze cu efect de seră (GES), şi duc la schimbări climatice majore. Numai ca urmare a folosirii combustibililor fosili, din anul 1800 şi până în prezent, concentraţia de CO2 din atmosfera a crescut cu peste 25%, fapt pentru care oamenii de ştiinţă estimează o creştere a temperaturii medii globale cu cca. 3ºC în următorii 90-100 de ani. În consecinţă, ecosistemele terestre trebuie să se adapteze rapid la noile condiţii climatice (Chiimelewski F.M. şi Metz R., 2005).
Urmare a unei serii lungi de întâlniri şi consultări, principala actualizare a Convenţiei cadru privind Schimbările Climatice, Protocolul de la Kyoto (1997) semnat de 169 de ţări şi ratificat de 167, impune statelor semnatare, inclusiv României, ca în perioada 2008-2012, să reducă emisiile GES cu 5,2% faţă de nivelul existent în anul 1990.
În ţările mari producătoare de fructe din ţările membre ale U.E. (Franţa, Spania, Italia, Germania, Belgia, Anglia), America de Nord, Australia, optimizarea tehnologiilor de exploatare, în scopul obţinerii de producţii la un nivel cantitativ şi calitativ ridicat, în condiţiile reducerii inputurilor de natură industrială, a fost, este şi va fi un obiectiv de permanentă actualitate.
Ca urmare, proiectul îşi propune optimizarea secvenţială a principalelor verigi tehnologice (fertilizarea, irigarea şi întreţinerea solului, combaterea integrată a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor) în sensul reducerii inputurilor (intrărilor din exterior), mai ales carburanţi, pesticide, fertilizanţi, etc., în scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Tot în acest scop se urmăreşte realizarea unei tehnologii alternative de stocare a carbonului atmosferic în sol prin carbonizarea resturilor vegetale (ierburile de pe intervalul dintre rânduri, buruieni, frunze, lemnul rezultat la tăieri, etc.) şi aplicarea cărbunelui negru, cu rol multiplu, de amendament, responsabil de adsorbţia şi degradarea reziduurilor de pesticide din sol şi “rezervor” pentru nutrienţi şi apă.
Obiectivele proiectului şi metodologiile utilizate sunt în concordanţă cu aquis-ul U.E. în domeniu, Directiva nr.86/278/EEC privind protecţia mediului şi în special a solurilor, Directiva nr. 91/676/EEC privind protecţia apelor împotriva poluării cauzate de nitraţii din surse agricole, precum şi Ordinul nr. 344/16.08.2004 al Ministerului Mediului care conţine normele tehnice privind protecţia mediului în agricultură.
Direcţiile de cercetare abordate prin acest proiect privind optimizarea tehnologiilor de cultură prin reducerea inputurilor de pesticide, fertilizanţi, apă şi utilizarea resturilor vegetale sub formă de cărbune negru, au ca scop atât creşterea competitivităţii tehnico-economice a produselor pomicole, cât şi limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, cu impact asupra protejării mediului înconjurător, a calităţii vieţii şi dezvoltării economice durabile, se încadrează în Programul 4 – Parteneriate în domeniile prioritare în direcţia de cercetare: 5. Agricultură, siguranţă şi securitate alimentară.