Prezentarea rezultatelor estimate corespunzătoare activităţilor prevăzute:
O prima categorie de experienţe va utiliza tipuri diverse de fertilizanti precum şi materialul vegetal carbonizat, care se vor combina cu diferite tehnici de pregătire a solului şi metode şi norme de irigare. Ca rezultate se estimează creşterea conţinutului solului in materie organică (humus) şi reducerea pierderilor de nutrienţi prin levigare, îmbunătăţirea proprietăţilor fizice şi chimice ale solului.
Experienţele în domeniul controlului biologic al solului vizează, îmbunătăţirea compoziţiei covorului vegetal ierbaceu concomitent cu reducerea rezervei de buruieni, creşterea activităţii comunităţii microbiene din rizosferă, îmbunătăţirea structurii solului şi reducerea ponderii agenţilor patogeni.
Un alt grup de experienţe va urmări estimarea cantităţii şi calităţii ‘biomasei secundare’ vegetale şi lemnoase care rezultă în ecosistemele pomicole şi determinarea randamentului transformării acesteia în cărbune negru şi proiectarea unei staţii pilot de carbonizare a resturilor vegetale. Se vor stabili indicatorii de performanţă ai procesului, care vor fi utilizaţi la ajustarea şi controlul parametrilor funcţionali ai instalaţiei pentru obţinerea cărbunelui negru de calitate. În ceea ce priveşte impactul utilizării cărbunelui negru în plantaţiile pomicole asupra proprietăţilor fizice şi chimice ale solului se aşteaptă creşterea permeabilităţii solului pentru aer şi apă, creşterea capacităţii de înmagazinare a apei, creşterea capacităţii de adsorbţie a elementelor nutritive, eliberarea lor treptată în soluţia solului, reducerea pierderilor prin levigare şi stabilirea celor mai bune variante de fertilizare (doze de optim experimental, momente optime, etc). De asemenea, prin aplicarea cărbunelui negru se potenţează rolul solului – considerat ca o „staţie biologică de epurare”, în ceea ce priveşte biodegradarea reziduurilor de pesticide.
Determinarea efectului aplicării variantelor experimentale asupra stării fiziologice, fitosanitare şi a potenţialului productiv al pomilor se bazează pe capacitatea plantelor de a reacţiona la modificările mediului şi agrofondului, asemănător unei ‘cutii negre’. Se vor determina direct şi indirect eficienta procesului de fotosinteză, dinamica creşterii şi rodirii, conţinutul frunzelor în minerale, azot total, asimilate primare. Din setul de indicatorii sintetici nu vor lipsi, nivelul producţiei şi calitatea acesteia.
Rezultatele tehnice şi ştiinţifice care vor fi obţinute, vor permite analiza comparativă a secvenţelor tehnologice actuale şi alternative, care se va finaliza prin elaborarea unei tehnologii optimizate integrate economic şi ecologic, orientată către limitarea emisiei de GES prin reducerea inputurilor în procesul de producţie din pomicultură. Aceasta va fi însoţită de diseminare prin metode diverse (detaliate la diseminarea rezultatelor), pentru a putea fi puse la dispoziţia producătorilor autohtoni de fructe pentru creşterea competitivităţii tehnico-economice a acestora.