Indicatori

Indicatori

Indicatori de rezultat  realizați în cadrul proiectului:
Rezultatele proiectului se adresează cultivatorilor de afin.
Conform obiectivului principal, furnizorul de servicii a prezentat beneficiarului caracteristicile soiurilor autohtone şi au hotărât ca modelul experimental ce va fi aplicat să conţină următoarele şase soiuri autohtone:
Azur,  sinonime: E 83-2-4/2, origine: obţinut prin hibridare dirijată, formula:  Berkeley x Bluecrop, efectuată la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni şi omologat în anul 1998.
Soiul Azur se caracterizează prin tufe viguroase cu creştere erectă, tulpini cu ramificaţie medie, tufe bine aerisite. Este un soi de sezon mijlociu, perioada de maturare eşalonându-se pe tot parcursul lunii iulie. Are o productivitate ridicată, producţiile în plină perioadă de fructificare fiind cuprinse între 2,5 şi 3,5 kg / tufă. Fructele de tip bacă sunt de mărime mijlocie – mare, de culoare albastru deschis, pruinate, de formă sferic – turtită, cu conţinut ridicat în zaharuri, ajungând până la 12,6% şi în vitamina C între 45,2şi 57,2 mg%, însuşiri organoleptice bune, fiind dulci – acrişoare şi aromate. Soiul Azur se caracterizează printr-un conţinut net superior în compuşi cu acţiune antioxidantă (polifenoli totali – 4342,12 mg/kg catechină (F.C.) şi antociani totali – 4417,00 mg/kg HPLC comparativ cu soiul Bluecrop – cu 3950,22 mg/kg catechină (F.C.) şi  1185,00 mg/kg HPLC.

            Safir, sinonime: E 83-4-21/5, origine: obţinut prinhibridare dirijată intraspecifică, formula: Pemberton x Blueray, efectuată la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni, omologat în anul 1998.  Formează tufe de vigoare mijlocie, cu port erect şi uşor răsfirat, de productivitate mijlocie – mare 2,8 – 3,0 kg /tufă.
Bacele sunt de mărime mijlocie – mare, de culoare albastră deschisă, cu multă pruină, de formă sferic-turtită, conţinut ridicat în vitamina C (44,50-48,4 mg %) şi mediu în zaharuri totale (8,41%) şi aciditate (0,85-1,13 g %), coacerea concentrată a bacelor în ciorchine şi pe tufă, necesitând 3, maxim 4 recoltări, faţă de soiul Bluecrop cu 7-8 recoltări. Soiul se caracterizează prin: timpurietate, maturare concentrată a fructelor necesitând 3-4 recoltări. Productivitate mijlocie, 2,0-2,8 kg/tufă. Fructificare în ciorchini mari şi foarte mari. Fructe mari, de calitate superioară.

Simultan, sinonime: E 88-3/35, origine: hibridare liberă a soiului Spartan, obţinut la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni şi omologat în anul 2001.Tufa este viguroasă, cu port erect şi coroana largă, purtând ciorchini lungi cu deosebire spre baza tufei, cu dispunere laxă a bacelor. Este un soi cu maturare foarte timpurie, odată cu soiul Weymouth, sau la 1-3 zile după acesta, şi o coacere foarte concentrată a fructelor, fiind  suficiente două maximum trei recoltări. Bace de mărime  mijlocie, de culoare albastră, cu  pruină puternică, care-i conferă aspect plăcut, fermitatea mare, cicatricea pedicelară mică, uscată şi fără zemuire la desprinderea fructului de pedicel, fructul desprinzându-se uşor şi fără ruperea pieliţei, ceea ce determină o bună  capacitate de păstrare. De asemenea fructele au calităţi organoleptice foarte bune. Conţinutul în principalele componente biochimice: vitamina C: 45,26 mg / 100 g fruct proaspăt, substanţă uscată: 14,22- 16,7 0 0Brix, zaharuri totale: 10,3-11,9 %, aciditate totală: 0,94 -1,14 %, substanţe minerale: 18,99 g %, din care: fosfor 11,58  mg %, potasiu 89,50 mg % şi calciu 1,71 mg %. De asemenea, fructele soiului Simultan sunt mult mai de bogate în compuşi cu acţiune antioxidantă (antociani, polifenoli, acid citric) comparativ cu soiul Bluecrop. Este un soi de productivitate mijlocie spre mare, cu precocitate de rodire, producând în anul al 2-lea după plantare, în medie,1,0 kg de fructe pe tufă.

Augusta, sinonime: E 82-2-55/3 origine: soi obţinut prin hibridare dirijată, formula: Berkeley x Bluecrop, efectuată la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni, omologat în anul 1999. Formează tufe de vigoare mare, cu port erect, şi coroană răsfirată şi aerisită. Este de sezon târziu, maturându-şi fructele de la mijlocul lunii iulie până în luna august, maturarea fiind astfel destul de eşalonată. Bacele sunt mari, de culoare albastru deschis cu pruină intensă, cu calităţi organoleptice bune, având gustul acidulat-dulce şi aromat. Conţinutul în vitamina C este de 48,4 mg%, în  zaharuri totale de10,52%,  şi în aciditate 1,06%. Producţia medie pe tufă este de 2,5-3,5 kg. Prezintă rezistenţă de câmp la antracnoză (Gleosporium fructigenum) şi arsura bacteriană (Erwinia amylovora) şi este slab atacat de arsura ramurilor (Phomopsis spp.) şi septorioză (Septoria albopunctata). Preferă solurile acide (pH – 4,5-5,5), uşor până la mediu argiloase, bogate în materie organică şi cu asigurarea constantă a apei în sol.

Delicia, sinonime: E 88-4/57, origine: Soi obţinut prin hibridare liberă a soiului Patriot, obţinut la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni şi omologat în anul 2001. Tufa este de vigoare mijlocie – mică, tufele fiind largi şi scunde pe înălţime. Fructele se coc începând cu  prima decadă a lunii iulie şi durează până la începutul lui august, soiul având o coacere eşalonată. Bacele sunt mari şi foarte mari la primele două recoltări, 3- 4 g, apoi ele scad în mărime. Sunt de  formă rotund-aplatizată, de culoarea bleu deschis cu multă pruină, gust acidulat-dulce şi aromat, conţinut ridicat în acizi organici 1,40 g % (comparativ cu soiul martor Herma I cu 0,80 g %), zaharuri totale, 10,0 g % şi vitamina C , 48,4 mg %, fosfor 10,15 mg %, potasiu 87,31 mg % şi calciu 2,36 mg %. De asemenea, fructele soiului Delicia sunt mai bogate în compuşi cu acţiune antioxidantă (antociani, polifenoli, acid citric, acid ascorbic şi acid malic) comparativ cu soiul Bluecrop. Fructele au capacitate bună de păstrare. Soiul are o mare precocitate de fructificare, producând încă din anul al 2-lea de la plantare 0,8-1,0 kg / tufă. Prezintă rezistenţă la antracnoza (Gleosporium fructigenum) şi arsura bacteriană (Erwinia amylovora) şi toleranţă la arsura ramurilor (Phomopsis sp.) şi septorioză (Septoria albopunctata).

Compact, sinonime: E 89-3/19, origine: soi obţinut prin hibridare liberă a soiului Spartan, obţinut la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni şi omologat în anul 2002. Soiul Compactare o capacitate de producţie mare. Formează tufe de vigoare mijlocie – mică, cu fructe mari, cu deosebire în primii ani de fructificare şi la primele două recoltări, cu aspect atrăgător prin mărime, stratul de pruină, caliciul foarte redus şi cicatricea pedicelară mijlocie, cu conţinut ridicat în substanţă uscată solubilă (14,3 0Brix), antociani (12,56 mg%), aciditate totală (1,27%), vitamina C (38,40 mg%). Prezintă o coacere eşalonată, necesitând 6-8 recoltări pe sezon. Se poate cultiva pe soluri de la puternic acide (pH – 4,0-4,5) până la slab acide (pH – 5,9-6,2), bogate în materie organică şi asigurarea constantă a apei în sol pe perioada de la înflorit la coacerea fructelor.
Modelul experimental a fost amplasat la beneficiar, în Comuna Popeşti, situată in zona     sud-vestica a judetului Argeş (Bazinul Pomicol Topoloveni).
Au fost analizate cele  mai importante însuşiri ale solului. Valoarea medie a pH-ului fost de 6,2. Astfel pentru modelul experimental s-au stabilit următoarele substraturi de plantare:
– Substratul 1 alcătuit din 50 % turbă + 25% mraniţă +25% rumeguş
– Substratul 2 alcătuit din 50% rumeguş de conifere+25% turbă +25%sol
– Substratul 3 alcătuit din 50 % turbă + 25% mraniţă +25% rumeguş+ 50 g sulf pulbere
Pe aceste 3 substraturi de plantare soiurile autohtone prezentate anterior au fost plantate la beneficiar în data de 7.04.2014 şi 10.04.2014 sub supravegherea atentă şi îndrumarea personalului furnizorului de servicii, personalul beneficiarului fiind instruit asupra verigilor tehnologice ale culturii afinului dar şi despre particularităţile de creştere şi fructificare ale acestei specii.
Determinări efectuate pe probele de sol ale beneficiarului
Pe probele de sol s-au determinat următorii parametri: umiditate, pH, conductivitate electrică, conţinut de N-mineral (N-NO2-, N-NO3-, N-NH4+), conţinut de fosfor disponibil P-PO43-şi conţinut de metale.
Determinarea pH-ului (reacţia solului)s-a făcut în suspensie apoasă (raport m:v, sol: apă 1:2,5) cu pH-metru cu electrod de sticlă.
Determinarea conţinutului de umiditate s-a efectuat gravimetric. Din proba medie de sol proaspăt, perfect omogenizată, s-au cântărit la balanţa analitică în cutii Petri tarate, aproximativ 10 g sol. Vasele cu sol au fost ţinute la etuvă la 105˚C până la greutate constantă (aproximativ 15h).
Determinarea conductivităţii electrice şi exprimarea conţinutului de săruri solubile – metoda constă în determinarea conductivităţii electrice (conductibilităţii electrice specifice) a extractului apos de sol (de regulă acelaşi extract utilizat pentru determinarea pH-ului), conductivitate determinată de ionii prezenţi în extract, şi estimarea conţinutului total de săruri solubile.
Determinarea conţinutului total de metale în probele de sol s-a efectuat utilizând un spectrometru de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS, ELAN DRC-e, Perkin Elmer), după mineralizarea probelor în apă regală (3:1/v:v) (conform metodei Hoffmann, 1991), cu ajutorul digestorului cu microunde Anton Paar/ Perkin Elmer, Multiwave 3000.
Determinarea nutrienţilor din soluţia solului
Extracţia formelor minerale de azot (N-NH4+, N-NO3-, N-NO2-) şi fosfor disponibil  (P-PO43-)
Pentru formele minerale de N s-au cântărit 20 g (sol proaspăt) din fiecare probă de sol şi au fost extrase cu 100 mL KCl 0,2 M şi  5g (sol proaspăt) cu 100 mL NaHCO3 0.5 M, pentru fosforul disponibil.  Extractul obţinut a fost filtrat prin filtre de fibră de sticlă Whatman cu diametru de 47 mm (GF/C, porozitate 0,45 µm)  şi apoi analizat colorimetric pentru N-NH4+, N-NO3-, N-NO2- şi P-PO43- utilizând un spectrofotometru UV/VIS CECIL Aquarius, CE 9500 – 9000.

• Determinarea ionului amoniu din sol în extract de KCl

Azotul amoniacal sau ionul amoniu (N-NH4+) se determină din extractul obţinut conform descrierii de mai sus, utilizând o soluţie tampon obţinută din tartrat de sodiu şi potasiu şi citrat de sodiu, pentru a “lega” eventualii cationi care dau interferenţe. Drept catalizator se utilizează nitroprusiatul de sodiu iar ca agent oxidant dicloroizocianuratul de sodiu care ajută la formarea unui complex colorat în verde (reactivul de culoare).

• • Determinarea azotatului din sol în extract de KCl

Ionul azotat (N-NO3-) este forma cea mai stabilă a oxizilor de azot şi este extras din sol prin schimb ionic utilizând KCl. Cea mai răspândită metodă de determinare a acestui ion se bazează pe reacţia azotatului cu acidul sulfosalicilic utilizând hidroxid de sodiu  pentru a forma un complex colorat în galben.

• • Determinarea azotitului din sol în extract de KCl

Ionul azotit (N-NO2-) este extras cantitativ din sol prin schimb ionic utilizând KCl. Metoda cea mai des utilizată se bazează pe abilitatea azotatului de a reacţiona cu sulfanilamida în mediu acid rezultând o sare de diazoniu care cuplată cu N-(1-naftil) etilen-diamina hidroclorică formează un compus colorat în roz. Absorbanţa soluţiei colorate în roz se măsoară spectrofotometric la lungimea de undă de 540 nm. Limita de detecţie este de 0,002 mg/l.

• • Determinarea fosfatului din sol în extract de NaHCO3

Ionul fosfat (P-PO43-) este extras cantitativ din sol prin schimb ionic utilizând NaHCO3. Analiza se bazează pe reacţia dintre molibdatului de amoniu şi verdele de malachit (1:3) cu formarea fosfomolibdatului de amoniu care este apoi redus la un complex de culoare verde. Se pipetează apoi 1 mL din proba (respectiv din standardul diluat în acord cu domeniul de lucru al aparatului utilizat) în eprubete gradate de 10 mL peste care se pipetează 4 mL reactiv A+B. Măsurătorile se fac la lungimea de undă de 660 nm.

 

Rezultate obţinute în urma analizelor de sol efectuate
Parametri analizaţi pentru caracterizarea fizico-chimică a solului, au fost următorii: umiditate (U%),   conductivitatea electrică, formele de azot mineral (N-NH4+, N-NO3-, N-NO2-) şi fosforul biodisponibil (P-PO43-). S-a constatat că umiditatea a avut valori scăzute în toate probele pe toată adâncimea de sol 0-70 cm. Conductivitatea electrică (EC) a încadrat solurile în categoria solurilor nesalinizate (0 – 2 mS/cm), cu efect neglijabil asupra plantelor. S-a observat o uşoară creştere a salinităţii în solul de pe adâncimea 0-10 cm, fără a prezenta însă efecte de vulnerabilitate asupra plantelor.
Solul a prezentat un conţinut în azot de < 40 μg/g. La aceste valori, pentru culturi intensive de legume, pomi fructiferi şi viţă de vie, nivelul de aprovizionare cu azot este scăzut În ce priveşte fosforul sub formă biodisponibilă, fa fost scăzut, până la foarte scăzut (a se vedea tabelul 1).

  Tabelul 1. Valori de interpretare a conținutului de fosfor mobil din sol (după metodologia I.C.P.A. * 1981)

*) Pentru solurile cu pH H2O mai mare decât 6,41 valorile analitice se corectează cu un factor de corecţie (FC) obţinut cu ajutorul ecuației: FC = 1,3pH-0,11052 – 2,81

Alte elemente au avut o concentraţie ceva mai mare în probele de sol de la adâncimi inferioare, cum ar fi cazul Mn (>525μg/g ), (poate să se găsească în roci sau în unele soluri ca şi concentraţie de fond) ele nu au ajuns să se încadreze în domeniul excesiv sau toxic pentru vegetaţie.

                    Tabelul 2. Concentraţia elementelor în sol

Având în vedere starea de aprovizionare a solului cu elemente chimice la plăntuţele in vârstă de până la 3 ani de la plantare recomandăm următoarea schemă de fertilizare pentru 165 zile, perioada de vegetaţie:

 

Tabel 3. Schemă de fertilizare pănă la intrarea plantaţiei pe rod

Tabel 4.  Schemă de fertilizare după intrarea plantaţiei pe rod

Tabel. 5. Tratamente fitosanitare recomandate la afin