Rezumat
În pomicultură, conservarea genetică presupune păstrarea întregului fond de plante, pomi şi arbuşti fructiferi, de la formele sălbatice până la cele ameliorate, atât sub aspectul viabilităţii, cât şi al integrităţii lor genetice. Rolul primordial dublu al pomilor fructiferi (hrană şi oxigen) în existenţa vieţii, cât şi pericolul iminent al pierderii unor soiuri locale impun sporirea atenţiei asupra conservării resurselor genetice pomicole. Implementarea tehnologiilor si procedurilor adecvate pentru colectarea, conservarea si utilizarea pe scară largă a resurselor vegetale, împiedică pierderea biodiversității și conduce la stimularea durabilității în agricultură.
Fondul de germoplasmă pomicolă este parte integrantă a biodiversității vegetale, care s-a dezvoltat de-a lungul timpului, atât pe cale spontană, cât și controlat și care stă la baza îmbunătățirii permanente a sortimentelor cultivate. Pornind de la valorificarea materialului biologic, colectat în bănci de gene și reprezentat de un număr mare de genotipuri existente în câmpurile experimentale, specii, soiuri, selecții, hibrizi cu o genealogie complexă, cu zestre ereditară unică, aflați în generații avansate de hibridări, retroîncrucișări și selecție, există condiții pentru obținerea unor rezultate deosebite în ameliorarea soiurilor și portaltoilor pomicoli.
În acest context, importanța soiului/portaltoiului, ca factor de înnoire și progres, devine din ce în ce mai mare, iar materialul existent asigură premizele obținerii unor creații durabile, adecvate conceptului de pomicultură sustenabilă, cu o bună comportare la atacul de boli și dăunători, plasticitate ecologică, potențial biologic, calitate foarte bună a fructelor, conform cerințelor pomiculturii moderne și exigențelor consumatorilor, industriei de prelucrare a fructelor și, respectiv, societății. Pentru speciile pomicole, conservarea ex situ a apărut din necesitatea obiectivă de a diminua fenomenul de eroziune genetică și este susținută de argumentul că, înmulțirea acestor genotipuri de poate face numai pe cale vegetativă (butași, altoaie, stoloni, drajoni, meristeme).