Obiective măsurabile

În funcţie de natura preocupării tematice, obiectivele sunt:

Din punct de vedere al ameliorării genetice pomicole, obiectivul principal îl constituie îmbunătăţirea sortimentelor la măr, păr, prun, cireş, vişin, cais şi piersic pentru introducerea genotipurilor valoroase şi calitatea fructelor în noile plantaţii, încadrându-se în politica naţională de dezvoltare a pomiculturii prin modernizarea livezilor la standardele U.E. Alegerea pentru fiecare specie de arbuşti fructiferi a câte 2-4 genotipuri ca donatori ai însuşirilor de calitate şi rezistenţă la factorii de stres biotici şi abiotici; Efectuarea a 4-6 combinaţii de încrucişare pentru fiecare specie; Obţinerea a câte 300-700 de puieţi hibrizi din fiecare specie; Identificarea în câmpurile de selecţie a 10-15 hibrizi cu calităţi de excepţie a fructelor şi cu rezistenţă la ger şi la bolile şi dăunătorii specifici; Selecţia a câte 2-4 elite de perspectivă care depăşesc soiurile din sortiment sub aspectul calităţii şi rezistenţei la boli, dăunători şi temperaturi scăzute (-14 – 20ºC) şi stabilirea pretabilităţii acestora pentru piaţa de fructe proaspete şi procesate.

Înmulţirea speciilor pomicole şi dendrologice vizează perfecţionarea tehnologiilor de înmulţire a portaltoilor vegetativi şi generativi şi a speciilor ornamentale şi promovarea acestora, testarea unor soiuri noi şi selecţii de perspectivă; capacitatea de înmulţire; rezistenţa la boli; compatibilitatea la altoire; testarea virotică.

În ceea ce priveşte tehnologiile speciilor pomicole, obiectivele vizate sunt:
  1. gradul de modificare a proprietăţilor chimice, fizice, şi biologice ale solului: densitatea aparentă, macroporozitatea, rezistenţa la penetrare, conductivitatea hidraulică, conţinutul în humus şi macroelemente;
  2. reducerea cantităţii de apă de irigaţie şi a energiei de pompare cu aproximativ 20% faţă de procedeele actuale utilizate în irigare, asociată cu conservarea solului şi păstrarea nivelurilor apei freatice la cote normale;
  3. măsurarea efectelor tratamentelor asupra creşterii şi fructificării pomilor: viteza de circulaţie a sevei în pomi, diametrul trunchiului, contracţia diurnă a trunchiului, lungimea totală a lăstarilor;
  4. determinarea conţinutului frunzelor în pigmenţi clorofilieni şi în macroelemente (diagnoza foliară);5) determinarea fotosintezei în diferite zone ale coroanei (măsurarea intensităţii radiaţiei solare fotosintetice în sectoare ale coroanei pomilor;
  5. cantitatea şi calitatea producţiei de fructe şi repartiţia acesteia în structura coroanei;
  6. stabilirea influenţei interacţiunii soi-portaltoi – sistem de tăieri-forme de coroană-mod de grupare asupra cantităţii şi calităţii producţiei de fructe;
  7. reducerea tratamentelor fitosanitare în plantaţiile cultivate în sistem durabil şi a reziduurilor din fructe cel puţin cu 10%.
În perioada de păstrare a fructelor obiectivele ce se vor urmări sunt:
  1. determinarea fermităţii fructelor înainte de recoltare şi pe perioada păstrării;
  2. determinarea hidrolizei amidonului;
  3. stabilirea gradului de colorare a fructelor;
  4. punerea în evidenţă a etilenei degajate;
  5. stabilirea condiţiilor ambientale optime de păstrare;
  6. stabilirea complexului integrat de metode de păstrare a fructelor.

Pentru evaluarea valorii alimentare a fructelor speciilor de pomi şi arbuşti fructiferi prin determinarea compoziţiei chimice a acestora, se va proceda la selectarea speciilor şi genotipurilor (soiurilor) valoroase din acest punct de vedere, fiind recomandată utilizarea fructelor acelor selecţii cu niveluri ridicate de substanţe fiziologic active, într-o alimentaţie sănătoasă, printr-un studiu efectuat de nutriţionoşti într-o unitate specializată. Se mai preconizează identificarea eventualelor reziduri de substanţe nocive, existente în fruct ca urmare a aplicării unor tehnologii de cultură neadecvate.