Rezumat
În pomicultură, conservarea genetică presupune păstrarea întregului fond de plante, pomi şi arbuşti fructiferi, de la formele sălbatice până la cele ameliorate, atât sub aspectul viabilităţii, cât şi al integrităţii lor genetice.
Fondul de germoplasmă pomicolă este parte integrantă a biodiversității vegetale, care s-a dezvoltat de-a lungul timpului, atât pe cale spontană, cât și controlat și care stă la baza îmbunătățirii permanente a sortimentelor cultivate. Pornind de la valorificarea materialului biologic, colectat în bănci de gene și reprezentat de un număr mare de genotipuri existente în câmpurile experimentale, specii, soiuri, selecții, hibrizi cu o genealogie complexă, cu zestre ereditară unică, aflați în generații avansate de hibridări, retroîncrucișări și selecție, există condiții pentru obținerea unor rezultate deosebite în ameliorarea soiurilor și portaltoilor pomicoli.
În acest context, importanța soiului/portaltoiului, ca factor de înnoire și progres, devine din ce în ce mai mare, iar materialul existent asigură premizele obținerii unor creații durabile, adecvate conceptului de pomicultură sustenabilă, cu o bună comportare la atacul de boli și dăunători, plasticitate ecologică, potențial biologic, calitate foarte bună a fructelor, conform cerințelor pomiculturii moderne și exigențelor consumatorilor, industriei de prelucrare a fructelor și, respectiv, societății.
Pentru speciile pomicole, conservarea ex situ a apărut din necesitatea obiectivă de a diminua fenomenul de eroziune genetică și este susținută de argumentul că, înmulțirea acestor genotipuri de poate face numai pe cale vegetativă (butași, altoaie, stoloni, drajoni, meristeme).
Proiectul va aborda o problematică complexă și anume: conservarea resurselor genetice pomicole ca sursă de gene pentru ameliorarea pomilor, arbuștilor fructiferi și portaltoilor. Vor fi obţinute rezultate privind comportarea fenotipică şi genotipică la unele boli specifice a descendenţilor rezultaţi din numeroase combinaţii hibride (evidențierea genelor de rezistență cu ajutorul tehnicii moleculare PCR). Caracterizările privind calitatea fructelor şi capacitatea lor de păstrare va întregi evaluarea materialului biologic, având o contribuţie importantă în vederea recomandării unor genotipuri de caracter care înglobează gene de rezistență cu însuşiri de calitate.
Proiectul se va încheia prin obţinerea unor date relaţionale: rezistenţă la boli specifice – calitate fruct, caracterizare complexă a materialului genetic studiat. Cercetările vor fi orientate spre identificarea unor genotipuri (noi genitori de caracter pentru programul de ameliorare a pomilor, arbuștilor fructiferi și portaltoilor) care să posede rezistenţă la boli şi/sau însuşiri de calitate a fructului, ambele implicate în obţinerea unei recolte de mere calitative şi cantitative.
De asemenea, propunerea de proiect vizează reorganizarea colecției de nuc, îmbogățirea și evaluarea bazei genetice de măr, păr, prun, cireș, vișin, căpșun, arbuști fructiferi și portaltoi pomicoli, care va sta la baza viitoarelor proiecte de ameliorare. Genotipurile de pomi și portaltoi identificate, evaluate și selecționate, cu însușiri individuale și/sau asociate, vor constitui fundamentul genetic nou în procesul de creare de soiuri cu rezistență durabilă și stabilă la boli pentru stabilirea unui sortiment performant, cu scopul orientării culturilor pomicole comerciale către un nivel tehnologic ridicat.