Rezumat
Unul dintre cele mai importante mijloace pentru rezolvarea cerinţelor şi dificultăţilor pomiculturii moderne este sortimentul, respectiv soiurile care stau la dispoziţia cultivatorului şi a consumatorului.
Problema cea mai dificilă în pomicultura este sensibilitatea soiurilor existente la atacul bolilor şi dăunătorilor specifici şi necesitatea unor tratamente fitosanitare costisitoare, cu repercusiuni negative asupra mediului şi asupra sănătăţii umane.
Ameliorarea genetică a plantelor pomicole este un mijloc de modificare conştientă a genotipurilor în folosul cultivatorilor şi al consumatorilor. În acest sens identificarea, crearea şi introducerea în practica pomicolă a unor genotipuri noi cu valoare biologică şi nutriţională ridicată, adaptate la condiţiile ecologice diverse constituie principalul mijloc de îmbunătăţire calitativă a fructelor şi diversificarea destinaţiei acestora, cât şi de creştere a eficienţei economice a pomiculturii.
Pe plan mondial, principala orientare este de a înlocui vechile soiuri de pomi şi arbuşti fructiferi de vigoare mare, sensibile la bolile şi dăunătorii specifici, la stressul termic şi hidric, cu fructe de calitate slabă, cu soiuri noi pretabile la sisteme tehnologice specifice agriculturii durabile, adaptate impactului nefavorabil al modificărilor climatice.
Obţinerea pe cale genetică a unor soiuri imune, rezistente sau cel puţin tolerante la principalele boli şi dăunători, a devenit principala direcţie pentru toate ţările producătoare de fructe şi este obiectiv prioritar în toate programele de ameliorare a soiurilor din ţările respective.
În ţara noastră, obiectivele urmărite în programul de ameliorare se îndreaptă spre creşterea performanţelor agroproductive ale soiurilor şi sporirea calităţii recoltei, ca şi reducerea resurselor alocate protecţiei fitosanitare şi diminuarea poluării fructelor de compuşi chimici de sinteză şi, în final, protecţia mediului şi a consumatorilor, toate acestea având ca efect creşterea siguranţei şi securităţii alimentare. Se are în vedere, în continuare, obţinerea de soiuri cu rezistenţă sporită sau imunitate la bolile de maximă incidenţă economică, cum ar fi rapănul şi făinarea la măr, arsura bacteriană la păr, plum pox-ul la prun, antracnoza şi monilioza la cireş şi vişin, etc.
Deşi există un număr mare de soiuri şi fiecare ţară tinde spre promovarea unui sortiment propriu, determinat, în principal, de condiţiile climatice, de capacitatea soiurilor de a se adapta la ele, dar şi de concurenţa de pe piaţa mondială, există totuşi un grup restrâns de soiuri cultivate cu tendinţe de internaţionalizare, impus de o serie de factori comerciali.
Într-un grup de lucru interdisciplinar, alcătuit din amelioratori, fiziologi, tehnologi, fitopatologi, chimişti, se va porni de la investigarea datelor existente pe plan naţional şi internaţional privind programele de ameliorare la speciilor de pomi şi arbuşti fructiferi, care vor permite stabilirea de noi combinaţii hibride şi în final înregistrarea de noi soiuri şi portaltoi pretabili sistemelor de agricultură durabilă. Proiectul va fi realizat de un consorţiu de instituţii, care deținând cele mai bogate baze de date la nivel național, toate recunoscute şi active la nivel internaţional, care pot asigura competenţa de referinţă în domeniile vizate.
Principalele activităţi urmărite în acest proiect partenerial de cercetare – dezvoltare se referă la:
– Crearea de populaţii hibride în vederea prevenirii eroziunii genetice;
– Selecţia unor forme pomicole noi cu rezistenţă la boli şi dăunători şi fructe de calitate conform standardelor pieţei europene în vederea creşterii siguranţei şi securităţii alimentare;
– Testarea capacităţii de producţie şi a valorii comerciale în culturi comparative în vederea înregistrării de soiuri noi pretabile sistemelor tehnologice specifice agriculturii durabile.