Conducere

Consiliul de administraţie
Consiliul ştiinţific


Anunturi

Vanzare produse

Cazane și arzatoare
Lista preturilor material săditor toamna 2017
Lista arbusti si arbori ornamentali
Samburi Mirobolan (corcodus)
Post transformare
Fructe

Documente avizare proiect tehnic

Procedura de avizare
Hotarare de avizare
Fisa de evaluare

Informații utile – Submăsura 4.1a

Recalculare note de favorabilitate
Ghidul pepinieristului pomicultor
Soiuri de cătină – supliment la Ghidul tehnic și economic

Rapoarte de acreditare ICDP:


Rapoarte de autoevaluare SCDP:
[click aici pentru descărcare]
Concurs CS I şi CS II
[click aici pentru detalii]

Organizare concurs ACS


Evenimente

IX InternationalPeach Symposium



15 Octombrie 2013

3rd Management Committee and all Working Groups Meeting
„Sustainable production of high-quality cherries for the European market”

3 octombrie 2013

Cercetarea pomicola
Sesiunea anuala de referate stiintifice cu participare internationala


Declaratii avere

Declaraţii avere 2016 Declaraţii avere 2015 Declaraţii avere 2014 Declaraţii avere 2010 Declaraţii avere 2009

Proiect CEEX 20

Introducere

Sunt prezentate pe scurt diferite preocupări profesionale şi direcţii de cercetare, cu dezvoltare diferită în cercetarea de excelenţă. Preocupările menţionate sunt în interdependenţă, începând cu cele de genetică pomicolă, continuând cu cele de înmulţire, tehnologii şi medicină nutriţională.

Din punct de vedere al calitãţii fructelor pomilor fructiferi, aspectul şi valoarea nutritivă constituie indicatori principali în alegerea soiurilor pentru livezi, precum şi în comercializarea lor. În acest sens orientarea la nivel mondial este clară şi direcţionată spre introducerea în cultură a unor genotipuri noi cu fructe de calitate superioară, mai rezistente la boli, care să necesite o tehnologie cât mai simplă şi nepoluantă. Stadiul atins în cercetările existente este destul de ridicat, la nivel european şi mondial, în ultimii 10 ani de exemplu fiind realizate peste 500 soiuri noi numai la măr, din care doar o parte corespund unor cerinţe de calitate impuse de piaţa de fructe (Sansavini ş.a., 2005).

Cultura arbuştilor fructiferi şi a căpşunului este în continuă extindere, apar noi zone de cultură, noi sisteme de cultivare (cultura protejată, în tunele, solarii, cultura fără sol, cultura biologică), noi direcţii de valorificare a fructelor (produsele naturiste, cele nutraceutice), o creştere a segmentului de piaţă de fructe proaspete, prelungirea sezonului de consum pe aproape întregul an calendaristic prin importul din emisfera sudică. Toate acestea impun noi standarde de calitate a fructelor de arbuşti şi căpşun, cu accent pe capacitatea antioxidantă a fructelor şi influenţa benefică a acestora asupra sănătăţii umane. Românii conştientizează tot mai mult influenţa benefică a consumului de fructe proaspete de arbuşti fructiferi, însă sezonul de maturare este destul de limitat şi se suprapune cu cel al arbuştilor din flora spontană. Puţine soiuri din sortimentul mondial se pretează condiţiilor pedoclimatice din România.

În ceea ce priveşte înmulţirea speciilor pomicole şi dendrologice, perfecţionarea continuă a randamentelor de înmulţire a unor portaltoi valoroşi existenţi în sortiment, constituie o preocupare de vârf în toate sectoarele de cercetare pepinieristică publică şi privată atât în ţară cât şi în străinătate.

În protecţia fitosanitară, pe plan mondial au fost abordate numeroase cercetări care vizează managementul combaterii agenţilor fitopatogeni şi al dăunătorilor, atât în sistem integrat cât şi prin mijloace şi metode biologice. Obiectivele de cercetare au abordat aspecte referitoare la: a) comportarea soiurilor recomandate pentru cultura în sistem durabil la atacul agenţilor fitopatogeni şi al dăunătorilor specifici, b) impactul tehnicilor de cultură asupra stării fitosanitare a plantaţiilor şi respectiv asupra calităţii fructelor c) reducerea impactului tratamentelor fitosanitare asupra mediului înconjurător prin utilizarea pesticidelor cu toxicitate redusă pe bază de cupru, sulf, argile coloidale, uleiuri minerale, extracte vegetale, etc., d) căi de reducere a cantităţilor de cupru şi sulf folosite în tratamentele fitosanitare din plantaţiile în sistem durabil. Pomicultura României trebuie să aplice tehnologii care să protejeze mediul şi să-l păstreze nepoluat, abordând strategii în viitor de cultivare a speciilor pomicole în manieră „prietenoasă” faţă de mediu, cu controlul integrat al buruienilor, cu utilizarea „prudentă”, „raţională” şi „durabilă” a resurselor naturale.

Din punct de vedere al utilizării resurselor naturale se poate spune, că unul din factorii primordiali în definirea productivităţii este lumina. Într-o atmosferă cu conţinut normal de CO2, fotosinteza speciilor pomicole atinge pragul superior la 1/3-1/2 din lumina totală. Ca urmare, există un “surplus de lumină” care nu este folosit de plante, ceea ce justifică actualitatea cercetărilor privind maximizarea utilizării luminii prin îmbunătăţirea sistemului tăieri-forme de coroană-mod de grupare a pomilor. Orice modificare în structura coroanei, care sporeşte cantitatea de lumină ce pătrunde la planurile de vegetaţie până la limita de desfăşurare a fotosintezei contribuie la sporirea cantităţii şi calităţii recoltei de fructe.

Privitor al relaţiilor sol-apă-plantă, pe plan naţional şi internaţional se acordă o importanţă deosebită proceselor de alimentare cu apă şi de nutriţie a plantaţiilor de pomi, precum şi de protecţie a mediului ambiant. Dar, utilizarea chimizării pe scară largă în pomicultură implică creşterea riscului de poluarea a ecosistemelor pomicole, în special a apelor superficiale şi subterane, iar până în 2015 toate ţările europene vor trebui să implementeze Directiva Cadru UE privind apa (Water Framework Directive). Realizarea acestor obiective se bazează în perspectivă, în principal, pe intensificarea folosirii resurselor naturale şi practicarea unor tehnologii ecologice.

Consumul de apă al culturilor asociat cu administrarea îngrăşămintelor, depinde în bună măsură de condiţiile pedoclimatice existente. Atât pe plan naţional cât şi internaţional, în optimizarea regimului de alimentare cu apa şi elemente nutritive prin fertirigare a livezilor în condiţiile menţionate se acţionează pe următoarele direcţii: 1) ameliorarea proceselor de nutriţie a pomilor, 2) reglarea regimului hidric al solurilor şi separarea cât mai exactă a componentelor bilanţului apei în sol, 3) stabilirea elementelor tehnice ale diferitelor metode de irigaţie asociate cu fertirigaţia.

Pe plan internaţional există numeroase studii cu privire la modul în care se poate prelungi perioada de păstrare a fructelor pentru valorificarea în stare proaspătă prin aplicarea diferitelor substanţe, printre care şi bicarbonaţii, precum şi metode de păstrare prin aplicarea bioregulatorilor şi, în special, a giberelinelor. Prelungirea perioadei de păstrare a fructelor nu poate fi realizată fără cunoaşterea în prealabil a bolilor ce se pot manifesta în perioada pre şi postrecoltare.

Ca valoare nutriţională, fructele speciilor pomicole joacă un rol important într-o nutriţie echilibrată a omului, prin principiile active pe care le conţin, iar în unele cazuri sunt adeseori valoroase la medicaţia alopată din tratamentul unor boli cronice. Ca urmare a acestui fapt, atât pe plan mondial, cât şi la noi în ţară au fost efectuate cercetări în privinţa inventarierii substanţelor organice conţinute de fructe, ajungându-se în ultimul timp ca omologarea unei noi creaţii să fie efectuată şi pe baza compoziţiei chimice în principii active a fructelor.